sâmbătă, 28 noiembrie 2009

azi.


Am obosit...
Să mai sper, să mai cred în voi.
De parcă am lucrat un veac,
Şi-am dat chix.
Mi s-au îngreunat ochii,
De lacrimi.
Am facut febră,
Din cauza amintirilor.
Şi totuşi, zâmbesc...
V-am cântat în versuri
Şi pierd, pierd ... la naiba!
Plec!
Dar totuşi mă uit'napoi...
Sunteţi plini de nevoi.
Acum?Am timp de mine,
Să îmi plâng de milă,
Să mă ridic şi sa-mi îngrijesc degetele...
Arse de atâta "milă"!

miercuri, 25 noiembrie 2009

eu.

nu am nimic de spus!


"el ştie totul despre mine. şi despre mâinile mele. el ştie pe ce stradă merg şi când ajung acasă. el nu se teme de animale. el nu mă strigă pe nume. eu cresc dincolo de iarbă. când se joacă face piruete iar eu mă îndrăgostesc.el începe acolo unde se termină oraşul."

duminică, 15 noiembrie 2009

Cuvinte... pentru mine de la Octavian Coste

ARTEMIS

Într-o zi rece de iarnă, aripile calde a unui înger s-au deschis pe Pământ.Buclele ei de culoarea pădurii automnale învioarau străzile pustii,acoperite cu nea.
Stăteam singur pe o bancă şi număram fulgii de nea care îmi cădeau pe palmele deschise înspre cer.Atunci a aparut fata asta.Cu o voce blândă de înger m-a întrebat:"nu mi-ai văzut cumva aripile?" Ochii ei căprui mă priveau de parcă aş fi fost singura ei salvare.M-am ridicat şi i-am spus:"Vezi fulgi aştia de nea? Ei sunt rămăşiţele aripilor tale.Ai căzut din cer, iar acum eşti pământeancă.Dar farmecul tău angelic a rămas.
A amuţit şi m-a strâns în braţe cu o căldură enormă. Atunci ,din înaltul cer a început să ningă cu pene de aur.Apoi a dispărut subit.În mână mi-a lăsat un bilet pe care scria:
"Îţi mulţumesc că mi-ai arătat cine sunt eu defapt.Voi fi îngerul tău păzitor.Oriunde vei merge, voi fi cu tine." ARTEMIS

miercuri, 11 noiembrie 2009

am să..., că să pot să ...


"am să te rog să mă ierţi în fiecare noapte, ca că te pot minţi dimineaţa..."am să îţi las visele deoparte, ca să mă împlineşti... am să te rog să mă iei ca pe o carte, ca să te pot citi... am să las timpul să treacă, ca să îmi simţi lipsa... am să te rog să opreşti ceasul când ne întâlnim, ca să te pot savura o viaţă...

marți, 3 noiembrie 2009

CASTEL DE DOR ÎNCONJURAT



Castel întunecat
De mii şi mii de vise.
Ai lăsat zâmbete aprinse...
Într'o poză, pe perete.

Rochia'mi mătură scările,
În goana durerii
Şi vreau mai mult.
Şi pot mai mult.

Te vreau, pe tine
Dar mă lovesc de'un zid
Cu inima...
Te urăsc, la revedere!

Ştiu că liniştea n'am s'o găsesc...
Doar vorbe goale şi durere...