Am ramas doar eu cu mine.
Imbibata de multe povesti. Ma caut printre primele frunze de toamna. E ca si cum as vrea o alta viata sau sa mi traiesc viata mai bine, mai intens... tot mai intens. Poate ca gandesc prea mult sau poate nu imi vad optiunile cum trebuie. nu stiu...
Cat de mult uram cuvinetele alea, ce acum le folosesc cu atata usurinta.
Mi e dor sa ma indragostesc, sa mi pierd mintea... sa fiu nebuna de a dreptul, pentru ca e o usoara stare de nebunie ... iubirea.
Toti, o cautam? sau e doar pretextul perfect pentru gandurile murdare?
Nu voi stii asta. Oricum toti ne omoram demonii in felul nostru: unii prin dans, altii bautura sau mai stiu eu ce alte vicii. In fond, vrem doar acelasi lucru... fericirea?!?
In spatele zambetului... e un om trist sau in spatele unei fete triste e doar o stare de oboseala. Nu ne dam arama pe fata! Nu vom stii niciodata cat sau cum simt altii.
Cat de des ai spus cuiva :" hai sa punem cartile pe masa?"
"Ce mai faci ?" raspuns standard: "Bine."Si cat de des ai pus intrebarea : "Esti fericit?"
Uneori vreau sa intreb asta, nu o fac... pentru ca stiu ca ar fi prea mare socul sau as primi un raspuns : "Sunt fericit, dar..."
Mereu exista un "dar..."
Nu luptam pentru ceea ce ne dorim, nu cautam ceea ce ne place si nu incercam sa rezolvam problemele ce ne ies in cale.
Pentru ca mereu ne limitam, punem ganduri/cuvinte pe seama pesoanelor si mereu ne gandim la ce se va intampla dupa.
Dar... daca nu se intampla, si ramai cu intrebarea : Ce ar fi fost...daca?!?

Cerul nu e o limită.

Poţi sa dormi lângâ mine. Să nu crezi în nimic din ce spun. Noaptea se lasă în noi, ne patrunde. Te sorb din priviri, îţi alint buzele, nu ... nu mai crede. Iubindu'ţi pielea căutată de atata timp în arome de cafea... nu crede în nimic ce spun. Te iubesc şi îţi vreau binele, dar nu mai crede ce spun. Oricum voi pleca, azi, maine, atunci şi acum... de fiecare dată când o sa crezi că mă leg de tine... decât să crezi ce spun acum, mai bine pleacă, tu! Nu poţi să înţelegi ? Nu crede nimic, pentru că nici eu nu mai cred nimic, am obosit să cred. Te reneg, te caut, mai apoi te cred... ca să nu te mai cred. Mă lipesc de tine în noaptea asta, lasă'mă în lumea mea... iar apoi strânge-mă în braţe, iubeşte-mă la fel, chip de plastic. Când te loveşte dimineţa... o să începi să mă înţelegi când spun să nu mă crezi. Undeva lumea ta e minunata, în spatele tuturor minciunilor mele, iubeşte-te pe tine, pe mine n-ai să îţi permiţi să mă mai crezi. Vrei să te alung azi ? Nu vreau eu acum... pentru că te mint ca să te ţin aproape. Continuă să mă ierţi, ca să te pot minţi la fel de mult... ca în zilele trecute.

...pentru că ştii foarte bine că am sa neg orice.