Cuvinte... pentru mine de la Octavian Coste

ARTEMIS

Într-o zi rece de iarnă, aripile calde a unui înger s-au deschis pe Pământ.Buclele ei de culoarea pădurii automnale învioarau străzile pustii,acoperite cu nea.
Stăteam singur pe o bancă şi număram fulgii de nea care îmi cădeau pe palmele deschise înspre cer.Atunci a aparut fata asta.Cu o voce blândă de înger m-a întrebat:"nu mi-ai văzut cumva aripile?" Ochii ei căprui mă priveau de parcă aş fi fost singura ei salvare.M-am ridicat şi i-am spus:"Vezi fulgi aştia de nea? Ei sunt rămăşiţele aripilor tale.Ai căzut din cer, iar acum eşti pământeancă.Dar farmecul tău angelic a rămas.
A amuţit şi m-a strâns în braţe cu o căldură enormă. Atunci ,din înaltul cer a început să ningă cu pene de aur.Apoi a dispărut subit.În mână mi-a lăsat un bilet pe care scria:
"Îţi mulţumesc că mi-ai arătat cine sunt eu defapt.Voi fi îngerul tău păzitor.Oriunde vei merge, voi fi cu tine." ARTEMIS