Ipocrizie sufletească.


Nu ştii că îmi omor timpul degeaba? Degeaba îmi transport sufletul cu mine, când totul e de gheaţă... sunt de gheaţă. Probabil în toată chestia asta există ceva bun: socializarea, buna dispoziţie dar niciodată, niciodată ... nu-mi pune la îndoială sufletul de gheaţă. Am ajuns să simt că ar trebui să simt, că politeţea chiar există, că nu e doar bunătatea care vine din suflet. Cum naiba să simţi că ar trebui să simţi unele lucruri? Poate că am obosit şi a devenit un reflex da' ... pe bune acum... e o perioadă cănd ştii ce simţi, una în care nu ştii ce simţi dar parcă nu îi aşa de rău, adică îţi mai asculţi instinctele şi perioada în care crezi că ar trebui să simţi sau mă rog ... te obligi să simţi. paradoxal? sau stupid?

Next time? There will be no next time!

prin buze, pentru ureche...

Stai, nu te pierde printre situatii
Sunt lucruri bune sau lucruri proaste,
Putem trece peste ele.

Cand spuneam ca totul este sub control, n-am mintit, micut-o.
Te incurajam, te inveleam cu bine.
Nu am sa stau langa tine, am sa stau in viata ta,

Stiu, e greu, dar tu, tu poti trece peste.
Iubirea nu omoara, micut-o.
Iubirea te umple de vitalitate, dar te poate dezamagi.

Oricum, iubirea e doar o pasa proasta.
O poti intalni oricand, ea nu intreaba,
Doar vine...

O sa iubesti sa auzi minciuni,
Dar micut-o, stiu cum e ...
Am sa fiu acolo.

Atat te rog,
Lasa sa fie ce trebuie sa fie...
Cand arzi de durere, doar apeleaza la mine.

n u m a i ş t i u c â n d s i m t !

(să te simt.)

cred că am crescut... cred, că nu îmi pasă. în toată copilăria mea, visam.
visele trebuie să rămână, vise, uneori. dar m'am chinuit să mă agăţ de ceva ce putea fi frumos, dar nu a fost.
probabil că toate poveştile m'au împins către dezolare, dezamagire ... şi totul era în mintea mea.
când soarele apunea îmi placea. iar când răsărea simţem repulsie.
aş vrea ca incertitudinea să se instaleze din nou, fericita, în mine. să fiu fericită cu puţin.
îmi doresc prea mult odată. şi prea puţin de multe ori.
când nu îl vreau, îl vreau defapt.
când eram copil, stateam pe terasă cu bunicul şi mă uitam cum plouă.
acum, mă bucur de ploaie singură, nimeni nu înţelege ploaia, ca mine...
iar eu nu am mai fost să'l înţeleg pe bunicu' .
nu ştiu să mai înţeleg firele albe.
şi probabil nu mai ştiu să simt tot ce simţem candva.