Cerul nu e o limită.

Poţi sa dormi lângâ mine. Să nu crezi în nimic din ce spun. Noaptea se lasă în noi, ne patrunde. Te sorb din priviri, îţi alint buzele, nu ... nu mai crede. Iubindu'ţi pielea căutată de atata timp în arome de cafea... nu crede în nimic ce spun. Te iubesc şi îţi vreau binele, dar nu mai crede ce spun. Oricum voi pleca, azi, maine, atunci şi acum... de fiecare dată când o sa crezi că mă leg de tine... decât să crezi ce spun acum, mai bine pleacă, tu! Nu poţi să înţelegi ? Nu crede nimic, pentru că nici eu nu mai cred nimic, am obosit să cred. Te reneg, te caut, mai apoi te cred... ca să nu te mai cred. Mă lipesc de tine în noaptea asta, lasă'mă în lumea mea... iar apoi strânge-mă în braţe, iubeşte-mă la fel, chip de plastic. Când te loveşte dimineţa... o să începi să mă înţelegi când spun să nu mă crezi. Undeva lumea ta e minunata, în spatele tuturor minciunilor mele, iubeşte-te pe tine, pe mine n-ai să îţi permiţi să mă mai crezi. Vrei să te alung azi ? Nu vreau eu acum... pentru că te mint ca să te ţin aproape. Continuă să mă ierţi, ca să te pot minţi la fel de mult... ca în zilele trecute.

...pentru că ştii foarte bine că am sa neg orice.