Viciu' fără sfârşit.

N-am gustat încă drogul...

Dar ştiu că sunt dependentă deja.

Eşti tu, cel care îmi curge prin vene?Întrebare retorică...

Mă întorc la mine.

Spitale de dezintoxicare a viselor, a simţurilor?Nu, ştiu că nu există...

Deci, rămân o dependentă.

Da, mi-aş vinde şi sufletul să îţi simt parfumul sau privirea, ce îmi trasează conturul zâmbetului când te întâlneşte.

Artemis 28.12.2009

"iartă-mă dacă te gâdil cu respiraţia sau cu nasul, dar nu mă pot abţine să nu te adulmec unpic"

iarna.
e dură ...m-a lovit cu răceala ei... o simt până în măduva oaselor.
pe langa duritatea ei ... o oarecare nepăsare mi se arată.
căldura sărbătorilor ce or sa vină ...
e ciudat ... nu mai simt spiritul Crăciunului.
m'a îmbolnăvit iarna cu duritatea ei.

azi.

Am obosit...
Să mai sper, să mai cred în voi.
De parcă am lucrat un veac,
Şi-am dat chix.
Mi s-au îngreunat ochii,
De lacrimi.
Am facut febră,
Din cauza amintirilor.
Şi totuşi, zâmbesc...
V-am cântat în versuri
Şi pierd, pierd ... la naiba!
Plec!
Dar totuşi mă uit'napoi...
Sunteţi plini de nevoi.
Acum?Am timp de mine,
Să îmi plâng de milă,
Să mă ridic şi sa-mi îngrijesc degetele...
Arse de atâta "milă"!

eu.

nu am nimic de spus!


"el ştie totul despre mine. şi despre mâinile mele. el ştie pe ce stradă merg şi când ajung acasă. el nu se teme de animale. el nu mă strigă pe nume. eu cresc dincolo de iarbă. când se joacă face piruete iar eu mă îndrăgostesc.el începe acolo unde se termină oraşul."

Cuvinte... pentru mine de la Octavian Coste

ARTEMIS

Într-o zi rece de iarnă, aripile calde a unui înger s-au deschis pe Pământ.Buclele ei de culoarea pădurii automnale învioarau străzile pustii,acoperite cu nea.
Stăteam singur pe o bancă şi număram fulgii de nea care îmi cădeau pe palmele deschise înspre cer.Atunci a aparut fata asta.Cu o voce blândă de înger m-a întrebat:"nu mi-ai văzut cumva aripile?" Ochii ei căprui mă priveau de parcă aş fi fost singura ei salvare.M-am ridicat şi i-am spus:"Vezi fulgi aştia de nea? Ei sunt rămăşiţele aripilor tale.Ai căzut din cer, iar acum eşti pământeancă.Dar farmecul tău angelic a rămas.
A amuţit şi m-a strâns în braţe cu o căldură enormă. Atunci ,din înaltul cer a început să ningă cu pene de aur.Apoi a dispărut subit.În mână mi-a lăsat un bilet pe care scria:
"Îţi mulţumesc că mi-ai arătat cine sunt eu defapt.Voi fi îngerul tău păzitor.Oriunde vei merge, voi fi cu tine." ARTEMIS

am să..., că să pot să ...

"am să te rog să mă ierţi în fiecare noapte, ca că te pot minţi dimineaţa..."am să îţi las visele deoparte, ca să mă împlineşti... am să te rog să mă iei ca pe o carte, ca să te pot citi... am să las timpul să treacă, ca să îmi simţi lipsa... am să te rog să opreşti ceasul când ne întâlnim, ca să te pot savura o viaţă...

CASTEL DE DOR ÎNCONJURAT

Castel întunecat
De mii şi mii de vise.
Ai lăsat zâmbete aprinse...
Într'o poză, pe perete.

Rochia'mi mătură scările,
În goana durerii
Şi vreau mai mult.
Şi pot mai mult.

Te vreau, pe tine
Dar mă lovesc de'un zid
Cu inima...
Te urăsc, la revedere!

Ştiu că liniştea n'am s'o găsesc...
Doar vorbe goale şi durere...