sâmbătă, 10 octombrie 2009

fără remuşcări artistice.


Între o mie de atingeri...
Şi tot nu ar fi deajuns
A plecat...dacă o vezi ...
Să îi spui că o iubeşte.

Că doar lângă ea respiră,
Şi mai spunei ... că soarele nu rasare.

Spune'i lui, că îl adoră.
Că nu a încetat să creadă,
Că, ea, aşteaptă...
Momentele, când o îmbrăţişa în noapte...

Îl visează şi se îneacă în amintiri,
Mai spunei, lui ... că, ea, asteapta umbra.


Suflete ce plang acum...
Pe langa ei doi...
Suntem noi.
Noi, la fel ca ei...

Aşteptă să răsară soarele...
Iar eu am să visez umbra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu