duminică, 4 octombrie 2009

dedicaţie.

Am stins ţigara pe inima ta.Nu mi'a păsat.Te'am chinuit şi nu neg, mi'a plăcut, deşi ţi'am simţit oftica.Acum, nu pot să spun că te doresc, nici macar că te plac...ai avut grijă de mine, până şi atunci când am cazut.Atunci te plăceam, acum ador să te vad aşa ...Cum eşti defapt: epava unui vas uitat (de mine) în valurile înspumate ale mării.Pleacă, până la urma eu câştig... am câştigat, că te'am uitat.Dispar! Să te mănânce rugina!
Debitat de la

2 comentarii:

  1. Anonim5 octombrie 2009 la 11:58

    si uite asa prin poezioara asta mica, ai creeat o noua injuratura, care chiar suna foarte fain: "sa te manance rugina" artemis dixit :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Danny10 octombrie 2009 la 13:06

    si eu am ramas putin cu provorea pe "sa te manance rugina"
    :D
    :))
    imi place
    (nu "injuratura" ci tot)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)