Acum? Sunt un tapet pe care calci în voie, îmî simţi fiecare venă ce se sparge, încet lăsând urme de sânge în amintirea ta. Apoi, sunt umărul pe care plângi şi vocea ce te ajută să te ridici atunci când cazi... La sfârşit? Voi fi doar musca pe care o vei strivi cu ziarul, într'o vară. Doar pentru ca îndrăznesc să zbor prin inima ta. Şi după toate astea te vei gandi: că tapetul acela ţi'a ţinut de cald la picioare, apoi îţi vei aminti că am fost acolo, pentru tine, mereu şi în cele din urma te vei urî, cand îţi vei da seama că am fost singura musca care ţi'a deranjat gândurile zi şi noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu