Se afișează postările cu eticheta dezamagire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dezamagire. Afișați toate postările

miercuri, 6 aprilie 2011


Viaţa asta e aşa cum este ea... frumoasă. Cu toate nimicurile şi căcaturile pe care le auzi sau le simţi.
Frate, cum să nu mai iubeşti după ce ai avut o dezamagire? Ce vină au ei că tu ai fost prostul altuia :). Tu?!? Înveţi, trăieşti şi ce'i mai important experimentezi. Trebuie să fi sigur că ai trăit pentru ceva, pentru cineva şi mai ales pentru tine!
Viaţa e... bestială! Frate, asculta'mă dacă îţi cauţi situatiile necesare! Trebuie să iubeşti, să pluteşti, să'ţi pierzi capul şi să revi pe pământ.
Trăim ca să murim... dar important e să poţi să tragi linie şi să spui din toata inima, că nu regreţi nimic! Să'ti asumi minciunile sau adevarul care uneori e atât de greu de acceptat şi să faci orice ca ţie să'ti fie bine. Să fi egoist dar să îţi cunoşti limitele.
Când ceva te doboara să zici: Nu'i nimic! Azi, iau o pauză de la luptă, îmi fac o altă tactică şi mâine ies la atac! şi'i dobori pe toţi care îţi stau în cale!
Dacă nu te iubeşti pe tine, nu iubeşti nimic. Orice altceva va fi o mască după care te ascunzi, să'ţi ascunzi neîncrederea.
Viata e o curvă, care'şi merită toţi banii! Odată ce'i dai, mă' omule profită de ea!
Iubeşte să iubeşti lucrurile simple!
Caută în flori fericirea unei zile!
Adu'ţi aminte mereu de lucrurile faine, orice altceva te va demoraliza!
Cineva care nu te'a satisfăcut în totalitate, e doar o persoană care ţi'a oferit la un moment dat siguranţa şi fericirea de care aveai nevoie! Dacă nu a rămas în viaţa ta , nu e pentru că nu ai vrut tu să rămână, ci doar pentru că nu a mai putut ţine pasul cu tine!
Asta'i aşa, pentru oricine, să o citească. Pentru ca viaţa merită trăită!

miercuri, 18 august 2010

prin buze, pentru ureche...

Stai, nu te pierde printre situatii
Sunt lucruri bune sau lucruri proaste,
Putem trece peste ele.

Cand spuneam ca totul este sub control, n-am mintit, micut-o.
Te incurajam, te inveleam cu bine.
Nu am sa stau langa tine, am sa stau in viata ta,

Stiu, e greu, dar tu, tu poti trece peste.
Iubirea nu omoara, micut-o.
Iubirea te umple de vitalitate, dar te poate dezamagi.

Oricum, iubirea e doar o pasa proasta.
O poti intalni oricand, ea nu intreaba,
Doar vine...

O sa iubesti sa auzi minciuni,
Dar micut-o, stiu cum e ...
Am sa fiu acolo.

Atat te rog,
Lasa sa fie ce trebuie sa fie...
Cand arzi de durere, doar apeleaza la mine.

marți, 3 august 2010

n u m a i ş t i u c â n d s i m t !
(să te simt.)
cred că am crescut... cred, că nu îmi pasă. în toată copilăria mea, visam.
visele trebuie să rămână, vise, uneori. dar m'am chinuit să mă agăţ de ceva ce putea fi frumos, dar nu a fost.
probabil că toate poveştile m'au împins către dezolare, dezamagire ... şi totul era în mintea mea.
când soarele apunea îmi placea. iar când răsărea simţem repulsie.
aş vrea ca incertitudinea să se instaleze din nou, fericita, în mine. să fiu fericită cu puţin.
îmi doresc prea mult odată. şi prea puţin de multe ori.
când nu îl vreau, îl vreau defapt.
când eram copil, stateam pe terasă cu bunicul şi mă uitam cum plouă.
acum, mă bucur de ploaie singură, nimeni nu înţelege ploaia, ca mine...
iar eu nu am mai fost să'l înţeleg pe bunicu' .
nu ştiu să mai înţeleg firele albe.
şi probabil nu mai ştiu să simt tot ce simţem candva.

joi, 11 februarie 2010




Am urcat într-o perioadă de vară într-un tren al vieţi.
Necunoscând preţul, m-am aşezat la clasa a II a ca să nu fiu nevoită să plătesc preţul unei dezamăgiri din prima.Aglomeraţia din tren, a amintirilor, m-au făcut să decid să mă mut în vagonul clasei I.
M-a furat peisajul şi mi-am plătit biletul în rate ca dezamăgirea să nu fie atât de costisitoare pentru sufletul meu.
Au trecut ceva ierni şi din bogăţia ce o aveam au ramas doar mărunţisuri, dar nu regret.
Cu toate că a fost stricat vagonul de multe ori, am avut grijă să existe coincidenţele necesare, aşa încât să se repare în timp. Acum presimt că am sa iau o pauză, mărunţişul meu e valoros, pentru mine!
Aşa că dacă nu îmi găsesc un călător care să mă ajute să plătesc biletul, am să cobor.
Excursiile lungi sunt obositore... am să îmi aşez sufletul pe o bancă, într-un parc, să pot să îl îmbogăţesc din nou.
Averea sufletească nu se măsoară în bani, ci în amintiri, zâmbete, lacrimi şi putere.
Sunt la gară, aştept nimic sau rămân în trenul vieţii tale...