duminică, 10 octombrie 2010

"...stiu ca trebuie sa te caut in van in altcineva, ca sa nu uit ca nu mai e nimeni ca tine. amantii din miez de fruct sunt prea coplesiti de tot ce li se'ntampla ca sa riste sa clinteasca fragilul dezechilibru care ii leaga. ei stiu ca vor exista cu'adevarat doar daca vor fi in stare sa opreasca timpul in loc si sa inghete secundele ore'n sir."

[Piersic Jr. -"Amantii din miez de fruct"]

mereu mi'ai placut citatele despre cuplul ce isi iubeste criza. criza care ii uneste si defapt ii desparte in timp. probabil ii uneste dorul si obisnuinta ii desparte.
citeam candva, carti , romane intregi de dragoste... care acum mi se par puerile si lipsite de realism. desi uneori ma mai lovesc de intrabarile de genu: "Oare chiar exista cineva pentru mine? Oare o sa dea si celalalt la fel de mult? sau Va exista vreodata un acel ceva care sa ma uneasca atat de tare de o alta persoana?"
Intrebari la care toata lumea ar avea un raspuns general... nu cred ca imi plang acum singuratatea, ci doar semnalez realitatea. Am intrebarile alea in minte si realitatea de care ma lovesc de fiecare data cand vreau sa raspund la ele ma distanteaza de ... oricine.
mi'e frica de un nou inceput? probabil... nu am timp sa ma gandesc la asta acum.
Cum zicea si ... Piersic Jr. in Amantii din miez de fruct "...spiritul de autoconservare le urla uneori adevaruri valabile. n'ai voie sa te biciuiesti pana la sange. n'ai voie sa nu'ti acorzi o pauza. n'ai voie asta si nai voie aia. "
poa' sa'mi urle, numa sa aibe cin' sa'i asculte.

vineri, 3 septembrie 2010


..de la Vacanta pentru Vara
... a cazut si prima frunza.
ti-am spus ca plec?
hmm... ma duc.
daca as fi putut sa tin de tine cat am tinut de mine sa nu plec...
dar plec...
si tu, la fel...
ne potriveam in constelatii, ne amageam cu ceruri prinse'n luna si in stele.
hai ca ne iubeam, in felul nostru...
...daca n-as pleca, te-as mai tine langa mine.
mi-e dor de tine, vara!
...si am plecat!

[ It's up to you if you give it up, It's up to you if you won't stop!]




vineri, 20 august 2010



Ipocrizie sufletească.


Nu ştii că îmi omor timpul degeaba? Degeaba îmi transport sufletul cu mine, când totul e de gheaţă... sunt de gheaţă. Probabil în toată chestia asta există ceva bun: socializarea, buna dispoziţie dar niciodată, niciodată ... nu-mi pune la îndoială sufletul de gheaţă. Am ajuns să simt că ar trebui să simt, că politeţea chiar există, că nu e doar bunătatea care vine din suflet. Cum naiba să simţi că ar trebui să simţi unele lucruri? Poate că am obosit şi a devenit un reflex da' ... pe bune acum... e o perioadă cănd ştii ce simţi, una în care nu ştii ce simţi dar parcă nu îi aşa de rău, adică îţi mai asculţi instinctele şi perioada în care crezi că ar trebui să simţi sau mă rog ... te obligi să simţi. paradoxal? sau stupid?


Next time? There will be no next time!




miercuri, 18 august 2010

prin buze, pentru ureche...

Stai, nu te pierde printre situatii
Sunt lucruri bune sau lucruri proaste,
Putem trece peste ele.

Cand spuneam ca totul este sub control, n-am mintit, micut-o.
Te incurajam, te inveleam cu bine.
Nu am sa stau langa tine, am sa stau in viata ta,

Stiu, e greu, dar tu, tu poti trece peste.
Iubirea nu omoara, micut-o.
Iubirea te umple de vitalitate, dar te poate dezamagi.

Oricum, iubirea e doar o pasa proasta.
O poti intalni oricand, ea nu intreaba,
Doar vine...

O sa iubesti sa auzi minciuni,
Dar micut-o, stiu cum e ...
Am sa fiu acolo.

Atat te rog,
Lasa sa fie ce trebuie sa fie...
Cand arzi de durere, doar apeleaza la mine.

marți, 3 august 2010

n u m a i ş t i u c â n d s i m t !
(să te simt.)
cred că am crescut... cred, că nu îmi pasă. în toată copilăria mea, visam.
visele trebuie să rămână, vise, uneori. dar m'am chinuit să mă agăţ de ceva ce putea fi frumos, dar nu a fost.
probabil că toate poveştile m'au împins către dezolare, dezamagire ... şi totul era în mintea mea.
când soarele apunea îmi placea. iar când răsărea simţem repulsie.
aş vrea ca incertitudinea să se instaleze din nou, fericita, în mine. să fiu fericită cu puţin.
îmi doresc prea mult odată. şi prea puţin de multe ori.
când nu îl vreau, îl vreau defapt.
când eram copil, stateam pe terasă cu bunicul şi mă uitam cum plouă.
acum, mă bucur de ploaie singură, nimeni nu înţelege ploaia, ca mine...
iar eu nu am mai fost să'l înţeleg pe bunicu' .
nu ştiu să mai înţeleg firele albe.
şi probabil nu mai ştiu să simt tot ce simţem candva.

miercuri, 19 mai 2010



...degeaba, tu. tu... erai mort deja....




azi...
degeaba te hranesti cu zambete...
si-ti acoperi pielea cu zdrente
oricum nu simti nimic.
si totul e'nzadar.
degeaba m'apropii, cand vreau sa te salvez
tu, cazi prada lor...
in capcanele cu ace.
la care m'antreaba un strain dibace:
unde'ai fost? sa'l cauti?
raspund: da.. pacat, pacat ...ca TU, erai mort deja.
ti'era moarta inima pe sub plamani.
ti'azvarl cenusa in vid.
tu, nu ai fost...
nu vei fi...
pacat de amintirile vii...






am o singura dorinta: sa te abordez/
o singura groaza: sa te las sa pleci.