joi, 21 ianuarie 2010


I can't get no satisfaction...


Pierdem timp preţios pe toate nimicurile, deşi ştim că am putea valorifica minutele.
Am putea uita de tot ce ne umple viaţa de rutină şi ne-am axa doar pe ce ne place.
Am putea să iubim sau să urâm măcar, ar fi ceva ce ne-ar umple de vitalitate, pentru că toate sâmbetele în care te prefaci că te distrezi sunt defapt pline de rutină şi goliciune sufletească.
Nu poţi să stai, nu ai timp de tine şi nu ai ocazia să faci ce-ţi place, poate că îţi este refuzat.
Asculţi muzică, zâmbeşti la insistenţele zâmbetelor din jur şi te ocupi de ceea ce este necesar şi nu acceptă amânare.

Trânteşti nişte haine pe tine şi o iei la picior prin oraş.
Nu te uiţi înapoi, ci galopezi spre ţinta goală, care speri să îţi umple sufletul de căldură, căci e frig afară.

Dezhidratat de toate aceste nimicuri, te zbaţi să ieşi din rutină, acceptând tot ce e uşor de atins, dar nu uiţi că ai nevoie de ceva ce ai putea avea, luptând.

Un comentariu:

  1. asa fac si eu de knd cu concediul asta. o iau prin oras, ma plimb cu autobuzul, ma uit dupa gugustiuci prin parc. N,am nici o tinta :D

    RăspundețiȘtergere