L

I

N

I

Ş

T

E

.

e apăsătoare. plouă şi o îngreunează şi mai tare. nu credeam că liniştea e dureroasă, ei bine: ESTE! şi nu din cauza visării mele, a voastră. e din cauza lipsei de sunet. paradoxal, aşa-i? merg cu paşi marunţi spre şcoală şi sunt înconjurată de sunete... maşini, oameni, paşi, zâmbete... muzică. dar sunetul care îmi dă fiori şi mă lasă fără aer, lipseşte. culorile sunt, acum... ca paleta unui pictor ...nedefinite şi infinite. când trec la sentimente, acum? nu le pot descrie... nu mai ştiu dacă e doar dorinţă, dacă e doar zâmbet... sau e dependenţă. să trec peste tăcere, culori şi sentimente. zâmbete! le dăruiesc acum, fără a cere nimic în schimb. pentru că sunt un alt 'eu'. poate că sunt un 'eu' care se dezvoltă. păşesc printre petalele de flori cu alba'mi rochie. sunt vulnerabilă. vulnerabilă să cred, să sper, să iubesc, să plec.

Artemis, 1.iunie.2009