n u m a i ş t i u c â n d s i m t !

(să te simt.)

cred că am crescut... cred, că nu îmi pasă. în toată copilăria mea, visam.
visele trebuie să rămână, vise, uneori. dar m'am chinuit să mă agăţ de ceva ce putea fi frumos, dar nu a fost.
probabil că toate poveştile m'au împins către dezolare, dezamagire ... şi totul era în mintea mea.
când soarele apunea îmi placea. iar când răsărea simţem repulsie.
aş vrea ca incertitudinea să se instaleze din nou, fericita, în mine. să fiu fericită cu puţin.
îmi doresc prea mult odată. şi prea puţin de multe ori.
când nu îl vreau, îl vreau defapt.
când eram copil, stateam pe terasă cu bunicul şi mă uitam cum plouă.
acum, mă bucur de ploaie singură, nimeni nu înţelege ploaia, ca mine...
iar eu nu am mai fost să'l înţeleg pe bunicu' .
nu ştiu să mai înţeleg firele albe.
şi probabil nu mai ştiu să simt tot ce simţem candva.

Peninsula 2010!!! \m/

...degeaba, tu. tu... erai mort deja....




azi...
degeaba te hranesti cu zambete...
si-ti acoperi pielea cu zdrente
oricum nu simti nimic.
si totul e'nzadar.
degeaba m'apropii, cand vreau sa te salvez
tu, cazi prada lor...
in capcanele cu ace.
la care m'antreaba un strain dibace:
unde'ai fost? sa'l cauti?
raspund: da.. pacat, pacat ...ca TU, erai mort deja.
ti'era moarta inima pe sub plamani.
ti'azvarl cenusa in vid.
tu, nu ai fost...
nu vei fi...
pacat de amintirile vii...

am o singura dorinta: sa te abordez/
o singura groaza: sa te las sa pleci.

gândul->privirea->cuvântul->fapta!
Regretul pentru fapta făcută, se uită. Dar regretul pentru ceva ce ai refuzat să faci... niciodată!

Defapt, când faci o greşeală, câştigi experienţă,
iar ţelul de apoi va fi să nu o repeţi.
Când simţi că trebuie să faci ceva,
orice,
indiferent de părerea lor,
fă!
Altfel n-ai să te simţi bine,
o sa te roadă,
apoi o să îţi apară în cale cea mai groaznică întrebare...
"Ce ar fi fost dacă?"
ei, bine ...încearcă!
Luptă-te cu tine şi joaca în beneficiul tău!:D

Cafea la "doişpe noaptea".
T74, desigur!Vacanţă... totul e chill!
Acum îmi trec prin minte întrebări pe bandă rulantă...
De ce suntem aşa ignoranţi? De ce fumăm să ne ascundem neputinţa? De ce suntem aşa copii? De ce suntem atât de departe şi totuşi atât de aproape de ceea ce ne dorim? Unde s-a pierdut totul? Când am aruncat totul în vânt? De ce am lăsat timpul să treacă? Cum am reuşit să plecăm fără să spunem "La revedere!" ? Unde au plecat toate visele mele? Când am fumat ultima clipă? De ce am fost iresponsabilă? De ce regret, acum? Cum pot fi atât de cerebrală? De ce nu fac ce simt? De ce plec oriunde doar ca că nu fiu unde trebuie? Unde e puterea? De ce mă domină orgoliul? De ce pula mea stau aici fără să fac nimic din mine?

[*** debitările se scriu aşa cum au fost puse pe hârtie. nu cenzurez nimic!sau cel puţin NU de data asta! :)]

Octavian Paler
"Viaţa pe un peron."

"Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. Cum ridic ochii,il vad. Si de fiecare data imi repet una din cele zece porunci.De fiecare data una singur, ca sa ma conving s-o urmez.

Iata-le cum suna:

Prima porunca: Sa astepti oricat.

A doua porunca: Sa astepti orice.

A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

A patra porunca: Sa nu numeri zilele.

A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie,chiar daca dureaza toata viata.

A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar in capacitatea noastra de a umple golul in care traim.

A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri e urmarile faptului ca nu faci nimic.

A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti aparine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuiesteca esti egoist.

A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur,intr-o grota."

postare optimistă!

cât de trist: Nu mai crede în mine, nici în iluzii rupte
din zâmbetul meu!



mintea e în treaba ei. sufletul îşi regenerează ţesutul. eu, sunt bine.
tu? tu, unde te-ai ascuns?
scoate capul din noroi, eu am plecat. n-am să te mai chinui, împroşcându-te!