Am ramas doar eu cu mine.
Imbibata de multe povesti. Ma caut printre primele frunze de toamna. E ca si cum as vrea o alta viata sau sa mi traiesc viata mai bine, mai intens... tot mai intens. Poate ca gandesc prea mult sau poate nu imi vad optiunile cum trebuie. nu stiu...
Cat de mult uram cuvinetele alea, ce acum le folosesc cu atata usurinta.
Mi e dor sa ma indragostesc, sa mi pierd mintea... sa fiu nebuna de a dreptul, pentru ca e o usoara stare de nebunie ... iubirea.
Toti, o cautam? sau e doar pretextul perfect pentru gandurile murdare?
Nu voi stii asta. Oricum toti ne omoram demonii in felul nostru: unii prin dans, altii bautura sau mai stiu eu ce alte vicii. In fond, vrem doar acelasi lucru... fericirea?!?
In spatele zambetului... e un om trist sau in spatele unei fete triste e doar o stare de oboseala. Nu ne dam arama pe fata! Nu vom stii niciodata cat sau cum simt altii.
Cat de des ai spus cuiva :" hai sa punem cartile pe masa?"
"Ce mai faci ?" raspuns standard: "Bine."Si cat de des ai pus intrebarea : "Esti fericit?"
Uneori vreau sa intreb asta, nu o fac... pentru ca stiu ca ar fi prea mare socul sau as primi un raspuns : "Sunt fericit, dar..."
Mereu exista un "dar..."
Nu luptam pentru ceea ce ne dorim, nu cautam ceea ce ne place si nu incercam sa rezolvam problemele ce ne ies in cale.
Pentru ca mereu ne limitam, punem ganduri/cuvinte pe seama pesoanelor si mereu ne gandim la ce se va intampla dupa.
Dar... daca nu se intampla, si ramai cu intrebarea : Ce ar fi fost...daca?!?

Cerul nu e o limită.

Poţi sa dormi lângâ mine. Să nu crezi în nimic din ce spun. Noaptea se lasă în noi, ne patrunde. Te sorb din priviri, îţi alint buzele, nu ... nu mai crede. Iubindu'ţi pielea căutată de atata timp în arome de cafea... nu crede în nimic ce spun. Te iubesc şi îţi vreau binele, dar nu mai crede ce spun. Oricum voi pleca, azi, maine, atunci şi acum... de fiecare dată când o sa crezi că mă leg de tine... decât să crezi ce spun acum, mai bine pleacă, tu! Nu poţi să înţelegi ? Nu crede nimic, pentru că nici eu nu mai cred nimic, am obosit să cred. Te reneg, te caut, mai apoi te cred... ca să nu te mai cred. Mă lipesc de tine în noaptea asta, lasă'mă în lumea mea... iar apoi strânge-mă în braţe, iubeşte-mă la fel, chip de plastic. Când te loveşte dimineţa... o să începi să mă înţelegi când spun să nu mă crezi. Undeva lumea ta e minunata, în spatele tuturor minciunilor mele, iubeşte-te pe tine, pe mine n-ai să îţi permiţi să mă mai crezi. Vrei să te alung azi ? Nu vreau eu acum... pentru că te mint ca să te ţin aproape. Continuă să mă ierţi, ca să te pot minţi la fel de mult... ca în zilele trecute.

...pentru că ştii foarte bine că am sa neg orice.

ritual de despartire.

sa nu uitam: tachinarile, incercarile si amanarile.

toata tarasenia v'a avea un inceput si un sfarsit. sa includem si regretele si reprosurile.

chiar daca nu vedeam invinovatirea si aruncarea cu privirea.

in spatele ochilor erau cuvintele ce niciodata nu s'au rostit cand trebuiau rostite.

nu e ca si cum vrei sa rupi totul si sa incepi o viata noua.

e doar dorinta ta de mai bine, sa stii ca tu contezi... sa'l numim egoism constructiv.

nu imi pierd sufletul. il impartim ca la un divort!

da'mi mana sa o simt pentru ultima oara asa cum am simtit'o de mii de ori,

tine'ma in brate!

imi pierd siguranta...

(melancolia dauneaza grav sanatatii.subconstient)

Viaţa asta e aşa cum este ea... frumoasă. Cu toate nimicurile şi căcaturile pe care le auzi sau le simţi.

Frate, cum să nu mai iubeşti după ce ai avut o dezamagire? Ce vină au ei că tu ai fost prostul altuia :). Tu?!? Înveţi, trăieşti şi ce'i mai important experimentezi. Trebuie să fi sigur că ai trăit pentru ceva, pentru cineva şi mai ales pentru tine!

Viaţa e... bestială! Frate, asculta'mă dacă îţi cauţi situatiile necesare! Trebuie să iubeşti, să pluteşti, să'ţi pierzi capul şi să revi pe pământ.

Trăim ca să murim... dar important e să poţi să tragi linie şi să spui din toata inima, că nu regreţi nimic! Să'ti asumi minciunile sau adevarul care uneori e atât de greu de acceptat şi să faci orice ca ţie să'ti fie bine. Să fi egoist dar să îţi cunoşti limitele.

Când ceva te doboara să zici: Nu'i nimic! Azi, iau o pauză de la luptă, îmi fac o altă tactică şi mâine ies la atac! şi'i dobori pe toţi care îţi stau în cale!

Dacă nu te iubeşti pe tine, nu iubeşti nimic. Orice altceva va fi o mască după care te ascunzi, să'ţi ascunzi neîncrederea.

Viata e o curvă, care'şi merită toţi banii! Odată ce'i dai, mă' omule profită de ea!

Iubeşte să iubeşti lucrurile simple!

Caută în flori fericirea unei zile!

Adu'ţi aminte mereu de lucrurile faine, orice altceva te va demoraliza!

Cineva care nu te'a satisfăcut în totalitate, e doar o persoană care ţi'a oferit la un moment dat siguranţa şi fericirea de care aveai nevoie! Dacă nu a rămas în viaţa ta , nu e pentru că nu ai vrut tu să rămână, ci doar pentru că nu a mai putut ţine pasul cu tine!

Asta'i aşa, pentru oricine, să o citească. Pentru ca viaţa merită trăită!

ambiţie'n'păcat!

ea, nu'ţi va reproşa nimic, dar nu va uita niciodată. lasă'mă să ţi'o prezint, nu'ţi va cere nimic. dar mereu îşi va dori tot ce'i mai bun. se va juca cu tine şi te va trada, cand va aparea ceva mai bun. tot ce îţi va oferi e poveste. ea e o doamnă, care spune că vrea să te facă fericit. sărut'o să simti veninul...şi'n atingerile ei, vei gasi insulte. ea, nu iubeşte. e rea. şi cu toate astea... va dormi în patul tău.

Carte învechită...

Te pun în bibliotecă. Îmi pare rau, dar te'am citit de prea multe ori şi te'am carat prin atatea genţi încat te'ai îngălbenit. Ai avut capitole de toate felurile, dar te ştiu pe de rost. Mă descurc şi fără tine .Am învăţat când mi'ai spus :"Orice persoană poate fi înlocuită". Sper să'ţi fie bine ...te las, promit să te şterg de praf şi să nu te uit vreodată. Mi'am cumparat o altă carte, un alt univers de explorat şi sper... să nu combin sau să fac comparaţii, să fiu destul de puternică să te las în acea bibliotecă din inima mea, unde e rece.

Artemis
29.09.2010

"A mai aparut în cuvintele tale, cuvinte care l-au iubit?"
L-au adorat rimele, parafrazele l-au criticat.
Probabil că semnele l-au aşteptat.În alte cuvinte, proza era un val de sentimente pentru: "EL"! Începutul a fost dialogul, iar sfârşitul nişte puncte de suspensie.
În spatele lor, a fost o inima ce a dictat.
Un total de proză şi poezie, aşternute pe complicele meu... hartia!

10.Noiembrie.2010

"...stiu ca trebuie sa te caut in van in altcineva, ca sa nu uit ca nu mai e nimeni ca tine. amantii din miez de fruct sunt prea coplesiti de tot ce li se'ntampla ca sa riste sa clinteasca fragilul dezechilibru care ii leaga. ei stiu ca vor exista cu'adevarat doar daca vor fi in stare sa opreasca timpul in loc si sa inghete secundele ore'n sir."

[Piersic Jr. -"Amantii din miez de fruct"]

mereu mi'ai placut citatele despre cuplul ce isi iubeste criza. criza care ii uneste si defapt ii desparte in timp. probabil ii uneste dorul si obisnuinta ii desparte.
citeam candva, carti , romane intregi de dragoste... care acum mi se par puerile si lipsite de realism. desi uneori ma mai lovesc de intrabarile de genu: "Oare chiar exista cineva pentru mine? Oare o sa dea si celalalt la fel de mult? sau Va exista vreodata un acel ceva care sa ma uneasca atat de tare de o alta persoana?"
Intrebari la care toata lumea ar avea un raspuns general... nu cred ca imi plang acum singuratatea, ci doar semnalez realitatea. Am intrebarile alea in minte si realitatea de care ma lovesc de fiecare data cand vreau sa raspund la ele ma distanteaza de ... oricine.
mi'e frica de un nou inceput? probabil... nu am timp sa ma gandesc la asta acum.
Cum zicea si ... Piersic Jr. in Amantii din miez de fruct "...spiritul de autoconservare le urla uneori adevaruri valabile. n'ai voie sa te biciuiesti pana la sange. n'ai voie sa nu'ti acorzi o pauza. n'ai voie asta si nai voie aia. "
poa' sa'mi urle, numa sa aibe cin' sa'i asculte.

..de la Vacanta pentru Vara
... a cazut si prima frunza.
ti-am spus ca plec?
hmm... ma duc.
daca as fi putut sa tin de tine cat am tinut de mine sa nu plec...
dar plec...
si tu, la fel...
ne potriveam in constelatii, ne amageam cu ceruri prinse'n luna si in stele.
hai ca ne iubeam, in felul nostru...
...daca n-as pleca, te-as mai tine langa mine.
mi-e dor de tine, vara!
...si am plecat!

[ It's up to you if you give it up, It's up to you if you won't stop!]

Ipocrizie sufletească.


Nu ştii că îmi omor timpul degeaba? Degeaba îmi transport sufletul cu mine, când totul e de gheaţă... sunt de gheaţă. Probabil în toată chestia asta există ceva bun: socializarea, buna dispoziţie dar niciodată, niciodată ... nu-mi pune la îndoială sufletul de gheaţă. Am ajuns să simt că ar trebui să simt, că politeţea chiar există, că nu e doar bunătatea care vine din suflet. Cum naiba să simţi că ar trebui să simţi unele lucruri? Poate că am obosit şi a devenit un reflex da' ... pe bune acum... e o perioadă cănd ştii ce simţi, una în care nu ştii ce simţi dar parcă nu îi aşa de rău, adică îţi mai asculţi instinctele şi perioada în care crezi că ar trebui să simţi sau mă rog ... te obligi să simţi. paradoxal? sau stupid?

Next time? There will be no next time!

prin buze, pentru ureche...

Stai, nu te pierde printre situatii
Sunt lucruri bune sau lucruri proaste,
Putem trece peste ele.

Cand spuneam ca totul este sub control, n-am mintit, micut-o.
Te incurajam, te inveleam cu bine.
Nu am sa stau langa tine, am sa stau in viata ta,

Stiu, e greu, dar tu, tu poti trece peste.
Iubirea nu omoara, micut-o.
Iubirea te umple de vitalitate, dar te poate dezamagi.

Oricum, iubirea e doar o pasa proasta.
O poti intalni oricand, ea nu intreaba,
Doar vine...

O sa iubesti sa auzi minciuni,
Dar micut-o, stiu cum e ...
Am sa fiu acolo.

Atat te rog,
Lasa sa fie ce trebuie sa fie...
Cand arzi de durere, doar apeleaza la mine.

n u m a i ş t i u c â n d s i m t !

(să te simt.)

cred că am crescut... cred, că nu îmi pasă. în toată copilăria mea, visam.
visele trebuie să rămână, vise, uneori. dar m'am chinuit să mă agăţ de ceva ce putea fi frumos, dar nu a fost.
probabil că toate poveştile m'au împins către dezolare, dezamagire ... şi totul era în mintea mea.
când soarele apunea îmi placea. iar când răsărea simţem repulsie.
aş vrea ca incertitudinea să se instaleze din nou, fericita, în mine. să fiu fericită cu puţin.
îmi doresc prea mult odată. şi prea puţin de multe ori.
când nu îl vreau, îl vreau defapt.
când eram copil, stateam pe terasă cu bunicul şi mă uitam cum plouă.
acum, mă bucur de ploaie singură, nimeni nu înţelege ploaia, ca mine...
iar eu nu am mai fost să'l înţeleg pe bunicu' .
nu ştiu să mai înţeleg firele albe.
şi probabil nu mai ştiu să simt tot ce simţem candva.

Peninsula 2010!!! \m/

...degeaba, tu. tu... erai mort deja....




azi...
degeaba te hranesti cu zambete...
si-ti acoperi pielea cu zdrente
oricum nu simti nimic.
si totul e'nzadar.
degeaba m'apropii, cand vreau sa te salvez
tu, cazi prada lor...
in capcanele cu ace.
la care m'antreaba un strain dibace:
unde'ai fost? sa'l cauti?
raspund: da.. pacat, pacat ...ca TU, erai mort deja.
ti'era moarta inima pe sub plamani.
ti'azvarl cenusa in vid.
tu, nu ai fost...
nu vei fi...
pacat de amintirile vii...

am o singura dorinta: sa te abordez/
o singura groaza: sa te las sa pleci.

gândul->privirea->cuvântul->fapta!
Regretul pentru fapta făcută, se uită. Dar regretul pentru ceva ce ai refuzat să faci... niciodată!

Defapt, când faci o greşeală, câştigi experienţă,
iar ţelul de apoi va fi să nu o repeţi.
Când simţi că trebuie să faci ceva,
orice,
indiferent de părerea lor,
fă!
Altfel n-ai să te simţi bine,
o sa te roadă,
apoi o să îţi apară în cale cea mai groaznică întrebare...
"Ce ar fi fost dacă?"
ei, bine ...încearcă!
Luptă-te cu tine şi joaca în beneficiul tău!:D

Cafea la "doişpe noaptea".
T74, desigur!Vacanţă... totul e chill!
Acum îmi trec prin minte întrebări pe bandă rulantă...
De ce suntem aşa ignoranţi? De ce fumăm să ne ascundem neputinţa? De ce suntem aşa copii? De ce suntem atât de departe şi totuşi atât de aproape de ceea ce ne dorim? Unde s-a pierdut totul? Când am aruncat totul în vânt? De ce am lăsat timpul să treacă? Cum am reuşit să plecăm fără să spunem "La revedere!" ? Unde au plecat toate visele mele? Când am fumat ultima clipă? De ce am fost iresponsabilă? De ce regret, acum? Cum pot fi atât de cerebrală? De ce nu fac ce simt? De ce plec oriunde doar ca că nu fiu unde trebuie? Unde e puterea? De ce mă domină orgoliul? De ce pula mea stau aici fără să fac nimic din mine?

[*** debitările se scriu aşa cum au fost puse pe hârtie. nu cenzurez nimic!sau cel puţin NU de data asta! :)]

Octavian Paler
"Viaţa pe un peron."

"Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. Cum ridic ochii,il vad. Si de fiecare data imi repet una din cele zece porunci.De fiecare data una singur, ca sa ma conving s-o urmez.

Iata-le cum suna:

Prima porunca: Sa astepti oricat.

A doua porunca: Sa astepti orice.

A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

A patra porunca: Sa nu numeri zilele.

A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie,chiar daca dureaza toata viata.

A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar in capacitatea noastra de a umple golul in care traim.

A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri e urmarile faptului ca nu faci nimic.

A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti aparine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuiesteca esti egoist.

A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur,intr-o grota."

postare optimistă!

cât de trist: Nu mai crede în mine, nici în iluzii rupte
din zâmbetul meu!



mintea e în treaba ei. sufletul îşi regenerează ţesutul. eu, sunt bine.
tu? tu, unde te-ai ascuns?
scoate capul din noroi, eu am plecat. n-am să te mai chinui, împroşcându-te!

Vis Artificial Forţat.



am să încep să dorm dezbrăcată, poate atingerea cearceafului va fi aluzia pieli tale.
dacă îmi permit să mă mint în vis, de ce nu aş regiza un vis aproape real? un vis artificial forţat.
am să culeg toate florile de pe câmp, poate totalul aromelor va semana cu aroma pielii tale.
ştiu că a fost şi a trecut. mi-a plăcut şi regret, regret că nu am dat tot.
mi-ar place să-ţi invadez visele sau cel puţin unul din ele, în care să fiu exact ce sunt, să nu fiu limitată de părerea ta de apoi. am să te fur, să-şi ofer tot şi apoi am să te las, să te găndeşti că a fost un vis real pe care eu l-am forţat la timpul oportun.

in my secret life... he's a smooth operator!

Nuanţe De Primăvară.
:)

Nu mă chinui să zâmbesc, e ceva ce-mi inspiră aroma de primăvară.

E mirosul de dimineaţă, ghioceii ce îi văd prin grădinile oamenilor aşezaţi :), e cerul ce are nuanţe ciudate în amurg, sunt eu care zâmbesc din suflet.
Eşti undeva acolo, departe şi totuşi atât de aproape.
Nu ştiu care s-a schimbat mai tare, nu contează.
E primavară :) şi nu simt astenia! e perfect, e mirific, e superb, e muzical.
M-au corupt cu fericirea lor.Fiecare e pe melodia lui, fiecare zâmbeşte în ritmul lui şi respiră în paşi de dans.
Hai să nu vorbim despre iubire.
Hai să ne aruncăm în nuanţele de primăvară, să ne simţim bine... să zburăm.

Am s-o ţin aşa până când v-a apărea un el.
Să nu mai zâmbesc, să radiez!!!:)